Memorabil
I-am spus că e vorba de Nichita, dar nu știa cine e Nichita. Și atunci m- am trezit la realitate. Nu cultura e cea pe care o știe lumea...
Mircia Dumitrescu
Sunt zile care au nevoie de frumuseţe, zile în care vrei să te cufunzi într-un buchet de arome şi în poezia lor să-ţi regăseşti prospeţimea şi zâmbetul. Sunt zile care au nevoie de grădini prin care poţi să te plimbi ore întregi, fără să te saturi. Când vrei să-ţi simţi culorile, când vrei să îmbrăţişezi un copac, când vrei să schimbi frecvenţa cu o alta, a totului, caută o grădină. Uneori este mult mai aproape decât îţi imaginezi.
Eu am noroc. Înfloresc într-un oraş cu o grădină unică. O grădină unică înfloreşte în mine. Şi desigur, în tine. Mă plimb prin Grădina Botanică Alexandru Borza ca prin sufletul unui om. De la intrare mă întâmpină chipul relaxat al savantului, care pare cufundat în meditaţie şi prins, parcă pentru totdeauna, în peisaj, în miracolul unei lumi pe care a simţit-o şi a iubit-o, o lume pe care a încercat să ne-o arate şi să ne-o dăruiască şi nouă. La picioarele mele, lalele deschise întind cupe pline de inocenţă sau de culoare pentru însetaţi. Nu pot să nu remarc magnoliile, cupele alb-trandafirii oferite cerului, dar şi privirilor noastre, când se îndreaptă spre el. Alei cuminţi te poartă printre geometrii colorate, care îngână formele perfecte ale Universului.
Fermecătoarea Grădină Japoneză, o insulă din altă lume, cu poarta ei sacră, te face să te opreşti şi să accesezi dimensiunile mai profunde ale fiinţei, să te conectezi la alte vibraţii, la o cultură care te invită să cercetezi mereu natura pentru a te descoperi pe tine. Este o călătorie care poate avea un capăt îndepărtat, dar un drum clar.
Dacă auzi clopoţei, îndreaptă-ţi paşii spre ei. Sunt copii în Grădină, sunt mici explozii de viaţă, iar clopoţeii pe care îi auzi sunt pentru copilul din tine. Dă-i voie să zburde şi să se bucure. Nimic mai frumos decât un copil printre flori, ca o albină a sufletului care ar vrea să culeagă polenul unei clipe înflorite.
Aleile te vor purta şi spre Turnul de apă, un uriaş alb de pe umerii căruia poţi admira în tihnă oraşul Cluj-Napoca şi Grădina Romană.
Poţi să te plimbi mai departe printre specii de plante rare, peste podeţe rustice. Băncuţele de pe margine îţi vor oferi un loc, şi, dacă ai destulă răbdare, poţi auzi izvorul, poţi surprinde varietatea păsărilor care vin uneori foarte aproape, ba chiar poţi vedea jucăuşele veveriţe care nu te lasă să pleci fără să-ţi fure un zâmbet.
Opreşte-te şi la sere, acolo unde flori din alte lumi învaţă să crească şi să existe în lumi în care altfel n-ar putea exista, acolo unde spinii rabdă până la o nouă înflorire, unde se adună aburi şi rouă până când plantele acvatice învaţă o cale de a se înălţa şi de a respira deasupra lumii din care s-au născut, acolo unde invitaţii din toate colţurile lumii aşteaptă să fie deschise, primite, şi, poate, urmate.
 |
| O inimă ascunsă printre ierburi. O fi a muntelui? |
Un traseu de o frumuseţe tulburătoare este cel care urcă la rezervaţia Iezerele Cindrelului, pornind dinspre cabana Oaşa. Vei descoperi locuri care te vor face să crezi din nou în magie. Valea Frumoasei e splendidă la primele ore ale dimineţii. Siluete pierdute în lumina difuză, rouă care suspină, strălucind în ierburi, surâsul florilor presărate pe maluri, limpezimea izvorului care coboară din munte, toate surprind simţurile şi fac să vibreze armonios coardele sensibile ale oricărui suflet.
De la cabana Oaşa, cauţi intrarea
pe drumul DJ 106N, Tărtărău-Păltiniş, un drum cu aspect forestier dar destul
de accesibil. În cazul în care te
rătăceşti, localnicii sau pădurarul, pe care îl găseşti mai tot timpul în zonă,
te vor ghida cu drag. Vei avea prilejul să te bucuri de multe locuri pitoreşti
în căutarea drumurilor de munte care urcă spre lacurile glaciare. Unul dintre
ele, de o frumuseţe răvăşitoare, este Iezerul Mare din Rezervaţia Iezerele
Cindrelului, aflat la 1998 m. Poţi să te bucuri de frumuseţea sa şi de drumul
în sine dacă laşi comoditatea deoparte şi te încumeţi să urci pe jos 2 ore spre Vârful Cindrel (2244 m).
Urcând, vei înţelege că muntele nu te roagă, nu te cheamă, nu te obligă. Doar
este. Neclintit, cu frumuseţile lui mai mult sau mai puţin accesibile. Când
vei ajunge în vârf nu vei regreta. Pe lângă frumuseţea pe care ţi-o oferă,
muntele te redă ţie însuţi.
Drumul spre Iezerele Cindrelului este
accesibil cu maşina pe o porţiune destul de mare, apoi urcă spre Păltiniş, pe poteci încântătoare şi pe
trasee marcate. Iezerul Mare, o oglindă ovală întoarsă spre cer, dă un farmec
aparte versantului nordic al platoului
Cindrel. Recomand acest traseu dinspre Oaşa pentru că peisajele care se
dezvăluie ochilor sunt ameţitoare, nu am întâlnit câini ciobăneşti agresivi,
efortul e moderat iar senzaţia pe care o ai când ajungi în vârful Cindrel e de
nedescris.
Creste de munte în braţele cărora
un cer senin amestecă albastrul său profund cu verdele lichid, vegetal, cu umbre
şi lumini, inventând nuanţe care te lasă fără respiraţie. Maluri înflorite, ierburi fine, viaţa din
adânc, zborurile de deasupra, pădurile cu dulci poteci, tulpini de verde crud
echilibrate de fructele coapte ale culorilor, toate concentrate într-un ochi de
apă, într-o palmă de munte, lacrimă cu care nu se plânge, ci se mărturiseşte,
nu se aruncă, ci se păstrează. Timpul, amestecând memoria omului cu memoria
lui.
\
De la Mânăstirea Oașa poţi porni spre unul din cele mai frumoase lacuri glaciare din zonă. Iezerul Şureanu, numit şi Lacul fără fund, se află la 1840 m, în estul vârfului Şureanu şi face parte din rezervaţia Iezerul Şurianul. Drumul urcă mai întâi în şoaptă, apoi din ce în ce mai curajos spre locuri cu nume care le povestesc: Luncile Prigoanei, Poarta Raiului, Vârful lui Pătru.
După ce îţi laşi sufletul să se odihnească pe platourile care etalează generos crestele munţilor din jur, urmăreşte indicatoarele spre Cabana Şureanu, până la pârtia de ski. Indicatorul din zonă te trimite la un grup de cabane pe lângă care poţi coborî, strecurându-te pe potecuţa înflorită din spate. Vei ajunge în două minute la Iezer, care parcă șoptește chemări către lumi mai subtile, cu apele lui pline de viaţă şi de poveşti. Spre poveşti a înaintat şi Blaga când a descris locul în romanul autobiografic "Hronicul şi cântecul vârstelor:
Mai înaintam câţiva paşi şi-n faţa noastră, sub creştetul boltit al Şurianului, într-o adâncitură, se întindea oglinda netedă a iezerului. Acesta era, aşadar, ochiul de mare. "E ca şi cum marea ar avea un ochi în vârf de munte!" - aşa îmi tălmăceam eu cuvântul. În apa iezerului prundul se desluşea ca-n aer. Dar fundul se adâncea treptat, pentru ca la o anumită depărtare să pară că nu mai este fund şi că iezerul are legături cu o mare de undeva! Acu' nu sălăşuia în apă nici un balaur, dar ceva asemănător. Undele iezerelui erau prielnice unei seminţii de tritoni, un fel de mici şopârle negre. Nu mai văzusem atari fiinţe. "Dacă le extirpezi ochii, cresc alţii în loc", ne spune Tata. Vasăzică totuşi nişte fiinţe de basm, înzestrate cu daruri miraculoase proprii altor ere.
Lângă iezer, câteva băncuțe te invită să petreci câteva ceasuri în liniște deplină, între orhidee alpine și zâmbri, o specie rară de conifere din timpul glaciațiunilor, privind cum norii își țes povestea albă pe cer, în timp ce contrastele se joacă de-a v-ați ascunselea pe lac, schimbând misterioasele umbre furișate o clipă în ape cu strălucirea încărcată cu magie solară. Acolo, pe malul umed, sufletul se descarcă și se încarcă la loc. Nimic nu e în plus, nimic nu e în minus. Totul se echilibrează firesc, natural. Clătiți în cerul albastru și în apele clare ochii devin mai adânci, rămân mai curați.
Fie că îţi doreşti să te reconectezi cu natura sau îţi doreşti să faci câţiva paşi într-o lume care a inspirat mari scriitori sau vrei doar să-ţi mai testezi limitele, îţi propun să petreci câteva zile în sudul Transilvaniei, în apropiere de localitatea Sebeş, unde se află locuri desprinse parcă din basme. Astăzi te invit să descoperi Frumoasa, arie naturală situată pe teritoriile administrative ale judeţelor Alba, Sibiu, Hunedoara şi Vâlcea. Eu îţi voi da cîteva sugestii, lăsându-ţi ţie plăcerea să descoperi şi alte frumuseţi ale zonei.
Unul din traseele pe care ţi le-aş recomanda trece prin Sebeş, apoi pe lângă Barajul Lacului Oaşa şi continuă drumul spre Mânăstirea Oaşa. Aici te poţi opri o clipă să laşi poverile cu care ai pornit, să poţi continua mai uşor.
Pe Valea Sebeşului pătrunzi într-un labirint verde, cu pereţi înalţi, care te invită să priveşti doar în sus, spre capătul drumului, sau înainte, spre refren. Aerul e plin de arome subtile. Înveţi să respiri mai adânc, să le desluşeşti. Miroase a pământ plâns şi a pământ înflorit, a lemn ars şi a lemn parfumat, a existenţă conjugată la toate timpurile.
Se aud ape curgând, hrănindu-se şi hrănind, cântece răsucite în aer cu zboruri cu tot. Inima, chiar.
Featured post
Sunt locuri care au o încărcătură puternică, o amprentă energetică pe care o simţi, locuri care lasă timpul să te parcurgă în toate sen...
Eu am noroc. Înfloresc într-un oraş cu o grădină unică. O grădină unică înfloreşte în mine. Şi desigur, în tine. Mă plimb prin Grădina Botanică Alexandru Borza ca prin sufletul unui om. De la intrare mă întâmpină chipul relaxat al savantului, care pare cufundat în meditaţie şi prins, parcă pentru totdeauna, în peisaj, în miracolul unei lumi pe care a simţit-o şi a iubit-o, o lume pe care a încercat să ne-o arate şi să ne-o dăruiască şi nouă. La picioarele mele, lalele deschise întind cupe pline de inocenţă sau de culoare pentru însetaţi. Nu pot să nu remarc magnoliile, cupele alb-trandafirii oferite cerului, dar şi privirilor noastre, când se îndreaptă spre el. Alei cuminţi te poartă printre geometrii colorate, care îngână formele perfecte ale Universului.
Aleile te vor purta şi spre Turnul de apă, un uriaş alb de pe umerii căruia poţi admira în tihnă oraşul Cluj-Napoca şi Grădina Romană.
