Memorabil

I-am spus că e vorba de Nichita, dar nu știa cine e Nichita. Și atunci m- am trezit la realitate. Nu cultura e cea pe care o știe lumea...
Mircia Dumitrescu
Blogger Tips and TricksLatest Tips And TricksBlogger Tricks

Insula Zakynthos — Dafni şi Gerakas, arii protejate din Vassilikos

20:48:00 Adriana Giurcă 4 Comments




Sunt lecţii pe care viaţa ţi le dă, chiar şi când schimbă vremea sau îţi strică planurile. Sunt drumuri pe care te rătăceşti, drumuri pe care le pierzi, drumuri pe care poţi să mergi oricât şi la destinaţie nu găseşti ce ţi-ai dorit. Totul se întâmplă probabil cu un motiv şi eu aştept răbdătoare să văd ce am avut de învăţat din bucuriile şi din dezamăgirile mele şi unde trebuia să ajung de fapt, în final. 



Dar acestea sunt gânduri pe care nu le aveam când m-am trezit, plină de nerăbdare să încep ziua care avea să mă ducă spre broscuţele Carretta-Carretta, unul din motivele principale pentru care venisem pe insulă. Citisem atâta despre ele, le admirasem în fotografiile făcute de norocoşii care le surprinseseră o clipă şi mi-am dorit enorm să le zăresc şi eu, fie pe cele mari, înotând, fie pe micuţele care se îndreaptă repejor spre mare imediat ce părăsesc cuibul cald din nisip..Până când soarele a început să strălucească mai încurajator, mi-au trecut prin faţa ochilor tot felul de picioare, dar nu era niciunul de Carretta-Carretta. A fost prima dată când mi-a trecut prin minte că s-ar putea să nu le văd deloc. Am alungat repede gândul, pentru că mai era şi plaja Gerakas de cercetat, şi m-am bucurat de peisaj.
Ţărmul te lăsa să te plimbi şi să savurezi în tihnă când lumea de deasupra, cu cascadele verzi care coborau lin în mare, când pe cea acvatică, pe care ape limpezi ţi-o înfăţişau mai clar ca în alte locuri. Stânci gri şi negre contrastau superb cu spumele albe şi valurile turcoaz, vegetaţia viu colorată parcă vibra sub atingerea undelor, răsfirând vârfuri fine peste pietrele mici. Peştişorii se jucau în jurul lor iar liniştea locului îţi invada toată fiinţa şi te moleşea.
Atunci te îndeamna şi soarele să intri în mare şi să o laşi să te prindă în braţele ei moi şi tămăduitoare, atunci apărea şi zâmbetul, apărea şi bucuria care îţi inunda sufletul şi îţi arăta pentru ce ai pornit, de fapt, pe acest drum. 
Asta e special aici. Te conectezi cu natura, cu partea ei pură, cu energia care te încarcă de peste tot, respiri libertatea şi îţi regăseşti echilibrul şi pacea. Aici, departe de plaje zgomotoase, de localuri de fiţe, înconjurat de puţinii oameni care mai preţuiesc lucruri simple, de oameni care protejează şi se implică, e atât de simplu să fii, atât de uşor să te bucuri...
Ne-am despărţit cu greu de acest loc extraordinar, îndreptându-ne spre Gerakas, renumita plajă din Vassilikos.
Priveliştea spre golf era foarte frumoasă de sus, braţul Gerakas se arcuia peste apă destul de mult, etalând straturi de timp şi culori care povesteau evenimente din trecut. Un pod de lemn, amenajat spectaculos, coboară către plaja cu nisip auriu, valurile sunt mari şi te îndeamnă să intri imediat în apă.
Asta am dorit şi eu să fac, alergând spre mare. M-au domolit ecologiştii, mult mai organizaţi şi vigilenţi, strigând după mine în engleză şi indicându-mi potecuţa îngustă şi fâşia de plajă care era amenajată pentru noi, turiştii, restul aparţinând proprietarilor de drept, vestitelor broscuţe. Dacă tot m-au oprit, i-am întrebat şi eu dacă am vreo şansă să văd o broscuţă ieşind din ou şi fugind, măcar ea, pe plaja care îi aparţine. Speranţa moare ultima, dar e mai bine să moară decât să o ţii tot într-o iluzie şi deziluzie. În urma răspunsului, m-am regăsit foarte mult în zbuciumul valurilor care mi-au ţinut companie toată ziua, dar, la fel ca şi ele, spre ţărmul zilei, m-am liniştit şi împăcat cu tot ce n-am putut primi, poate pentru că nu era momentul potrivit, şi m-am bucurat cu toată inima de tot ce mi-a fost dăruit din plin, exact la timp.
Cum visătorii pot alege mereu să doarmă unde vor, m-am retras din nou pe plaja Dafni, un loc minunat de pe lumea asta care are ceva din mine şi care mi-a dăruit ceva din el.  








4 comentarii:

Insula Zakynthos — Vassilikos Cape şi surprizele unor ore dulci, florale, lunare...

00:00:00 Adriana Giurcă 0 Comments



După sublimul din Keri era greu să cred că mai pot vedea curând ceva la fel de frumos. Dar Zante este o insulă plină de surprize şi niciodată nu ştii dacă îţi va arăta o coastă sălbatică care te ameţeşte prin incredibila paletă de culori, îţi va scoate în cale stânci, te va lăsa să visezi pe ţărmuri dantelate cu nisip fin sau te va ispiti cu cărări umbroase şi cu parfum de flori necunoscute. 

Am ajuns repede la locul de cazare, urmând drumul pe care venisem şi indicatorul spre Vassilikos. 


Am văzut cactuşi uriaşi care înţepau aerul şi case frumos colorate care înveseleau peisajul. Era o zonă în care se simţea sălbăticia dar şi civilizaţia, o zonă cu un bun renume. Pentru acest renume şi pentru multele plaje interesante din apropiere am plătit 40 de euro pe noapte, aproape dublu faţă de Keri. Este adevărat, Vila Kapnisi arăta foarte bine. Construcţia elegantă şi vasele cu flori te impresionau de la intrare. 


Curtea largă, livada cu măslini, florile, toate te făceau să te simţi imediat în largul tău. Panorama spre mare şi spre căsuţele din zonă era încântătoare, deşi eu mi-aş fi dorit marea mult mai aproape. Camera era luminoasă şi utilată modern, foarte curată, iar pe masă aşteptau sticlele, una de vin şi una de ulei de măsline, din producţia proprietarului, ambele incluse în preţul de cazare. Proprietarul avea grijă să fie pline în fiecare zi, un gest pe care l-am apreciat, aşa cum am apreciat şi prăjiturile minunate de casă pe care ni le servea la micul dejun. 



După acomodarea cu noul loc de cazare, am plecat spre plaja Porto Azurro ( Porto Zorro), care mă cucerise prin apele clare cu nuanţe verzi şi albastre şi cu ineditul creat de stâncile masive ce păreau crescute din mare sau azvârlite brutal de vreun eveniment violent. Contrastul dintre frumuseţea şi blândeţea apelor şi sălbăticia pietrelor aspre mă atrăgea teribil, aşa că nu am pierdut timpul. 

Locul este frumos cu adevărat, mai ales dimineaţa, când soarele strecoară lumina difuză printre stânci şi aprinde vegetaţia de pe mal, încărcând locul cu magie. Nu este de mirare că toţi cei care ajung în zonă încearcă să ia cu ei ceva din farmecul acesteia şi să profite la maximum de tot ce oferă. Decorul este tentant pentru fotografii profesionişti sau amatori, apele mai adânci sunt bune pentru snorkeling, iar cele care înconjoară stâncile sunt excelente pentru înot, plaja cu nisip fin e minunată pentru plimbare, pentru nunţi, pentru câteva ore de visare la soare sau pentru căutarea scoicilor micuţe de pe mal.





Terase îngrijite, pline de flori, şi şezlongurile cu umbreluţe îţi oferă un confort sporit şi au un farmec aparte.







După orele frumoase petrecute în Porto Azurro nu doream să se termine aşa repede ziua. Am făcut o plimbare prin zonă pentru a ne familiariza cu împrejurimile. 

Aşa am descoperit şi o floare micuţă, cu o structură care m-a fascinat, m-a prins un timp în vraja ei. Era o operă de artă în miniatură, părea o micuţă regină care ridica deasupra petalelor o comoară sferică, un fel de început al lumii. Floarea pasiunii...


Cu ochii la toate florile de pe drum, nici nu ştiu cum am ajuns în nişte locuri aproape pustii, printre ziduri care păreau părăsite şi ierburi pline de arome dulci şi mentolate. Era târziu şi m-a cuprins teama, aşa că am cules nişte rozmarin şi am lăsat aromele să mă inunde şi să mă liniştească. Luna a răsărit repede şi am zărit şi primul trecător care mergea tot spre Porto Roma, plaja cea mai apropiată de cazare. 

Luna mă seduce mereu cu sideful ei argintiu şi lumina misterioasă. O urmăresc întinzând pânze diafane pe ape şi scriind cu ele poveşti şi aşa încep toate visele mele, dar, până atunci, n-am văzut cât e de frumoasă pe mare. Două alcătuiri minunate, cu care rezonez enorm, îşi expuneau acolo, în pustiul acela, frumuseţea magică în care intensitatea şi subtilitatea se împletesc sublim. 


Porto Roma, la care am ajuns într-un târziu, păstra magia primei seri în Vassilikos. Lumina difuză învelea copăceii întortocheaţi de pe alocuri, peisajul era de-a dreptul exotic, chipurile oamenilor erau luminoase şi vesele. Treptele coborau la o plajă stâncoasă şi foarte mică unde care am mai rămas o vreme, pentru a asculta marea... 



La Kapnisi, aceeaşi lumină plină de magie strălucea peste ape, dăruind lumii ochilor un ţinut în care poţi visa, aşa cum numai pe insule poţi visa, îmbrăţişat din toate părţile de mare...





0 comentarii:

Breathtaking Zakynthos — Între răsărit şi apus: Marathias - Keri Lighthouse - Mizithres

00:11:00 Adriana Giurcă 0 Comments



Era prima dimineaţă pe insulă şi marea mi se zbătea sub pleoapele pline încă de vis. M-am trezit înaintea soarelui şi a cicadelor şi m-am furişat afară, încercând să prind razele strecurându-se printre frunzele palmierilor, dezmierdând florile din curte, încălzind insula Marathonissi şi luminând pânzele bărcilor care se pregăteau de plecare. Doi căţei m-au însoţit bucuroşi până la plaja cu nisip fin din cealaltă parte a portului şi am aşteptat împreună răsăritul care presăra licurici aurii pe malul umed şi pe undele line. Era linişte  în Keri Lake, o linişte care mă învăluia blând şi mă relaxa, asemenea culorilor calde care îmi alergau pe chip, luminându-l. 


M-am bucurat pe îndelete de răsărit şi de marea care, pentru câteva clipe, era numai a mea, apoi am plecat spre plaja Marathias. După un drum plăcut printre măslini şi pini am zărit pietrele deschise la culoare printre care ape clare se întreceau în străluciri albastre precum cerul sau verzi ca smaraldul, întunecate de umbre sau luminate de soare. În jocul nuanţelor puteai ghici mai multe lumi pe care apele le povesteau în felul lor. Coastele se deşirau de-a lungul ţărmului, ondulând dâre de culori, nuanţele de verde, roşu, cărămiziu ale vegetaţiei împletindu-se cu tonurile mai reci ale apelor. Nisipul alb lua uneori forme ciudate, conturând chipuri cu privirile adâncite în mare. Un sfat misterios al bătrânilor... 

Ape limpezi şi foarte adânci, aşa cum sunt şi  sufletele uneori, te îndemnau să te scufunzi şi să le cauţi comorile. Mi s-a părut un loc deosebit de frumos şi retras, o sălbăticie superbă a coastei unde nu am întâlnit prea multă lume. Doar două cupluri aleseseră să-şi petreacă dimineaţa acolo. Unii făceau snorkeling, petrecând mai mult timp sub apă, ceilalţi, un cuplu de francezi, se bronzau pe o stâncă însorită. Am remarcat frumuseţea franţuzoaicei şi relaxarea cu care îşi continua lectura, fără a părea deloc inhibată de prezenţa noastră, deşi bustul îi era descoperit complet.  

Am petrecut toată dimineaţa la Marathias, bucurându-mă de stâncile neobişnuit de albe, de contrastul minunat cu apele care băteau în verde închis în partea cealaltă a coastei pe care  ne-am retras, de scoicile pe care le culegeam din apă, de soare şi de valurile care se izbeau sălbatic de mal. Sunetul acesta al intensităţii e felul în care marea mă lasă fără gânduri şi mă umple de prezenţa ei copleşitoare, imensă. 


La întoarcere am fotografiat din mers panorama superbă a zonei şi am coborât treptele terasei pe care am zărit-o întâmplător şi care ne îmbia cu vegetaţia luxuriantă şi cu bolta de umbră. Am descoperit cu bucurie că treptele se sfârşeau chiar în mare.


Spre seară am pornit spre Keri, unul dintre puţinele locuri care au scăpat de cutremurul din 1953 fără distrugere masivă. Un drum asfaltat urcă spre sat, unde te poţi opri să vizitezi biserica veche. Drumul prin Keri este abrupt şi cu o singură bandă, se circulă cu grijă. Am lăsat în urmă piatra caselor tradiţionale şi ne-am îndreptat spre Keri Lighthouse. Am rămas câteva minute la umbra pinului, lângă farul alb şi steagul Greciei. Apoi am continuat drumul pe coasta care te cucerea cu explozia de culori şi cu panorama superbă. 


În aşteptarea apusului ne-am oprit la restaurantul care oferea o privelişte incredibilă spre stâncile Mizithres, două stânci deschise la culoare care răsar din apele cele mai darnice în nuanţe pe care le-am văzut vreodată. Un loc fantastic, cu maluri înalte şi ape înspumate care îţi taie răsuflarea. Aş fi rămas acolo încă mult timp, dăruind ochilor şi sufletului toată desfătarea pe care Marea Ionică o oferă din plin. 



M-am desprins cu greu din mrejele apelor exotice şi m-am îndreptat spre locul special din care poţi vedea unul din cele mai frumoase apusuri de pe insulă. Îndrăgostiţi sau fotografi, turişti sau călători, tineri, bătrâni sau copii, toţi păreau uniţi pentru o clipă de o dorinţă comună, aceea de a urmări spectacolul fascinant al soarelui care apune.

Ne place să urmărim ceremoniile luminoase pe cer. Poate pentru că atunci timpul trece vizibil şi rezonăm cu schimbările prin care trec culorile pe care le percepem, cu blândeţea şi delicateţea primei raze de soare, cu lumina clară a zilei, cu intensitatea nuanţelor apusului, cu stingerea lor...

Coborând încet în mare, soarele arunca lumini calde pe chipurile oamenilor, le aprindea obrajii şi le lumina ochii. Cum stăteau adunaţi aşa, sub vraja luminilor, cu emoţiile care li se citeau pe chipuri, păreau conectaţi la toată energia bună din Univers. Erau atât de frumoşi, atât de umani. Ei au fost spectacolul meu... 






0 comentarii:

Abonați-vă la: Postări (Atom)

ABOUT

Se spune că vedem în lume ce este în inima noastră.

Călătoria ne apropie de esenţe, de sensul vieţii, ne oferă frumuseţe, repere şi armonii care ne sunt ghizi, prieteni şi cale spre casă.

Călătorind înţelegem cu inima, ne îmbrăcăm sufletul în pânze curate, strângem comori pe care nu ni le mai poate lua nimeni, ne înfruntăm temerile, învăţăm să ne asumăm drumul. Fiecare experienţă nouă ne poate transforma, fiecare drum poate fi o cale spre un eu superior, spre cea mai bună variantă a noastră.

Clipa trăită cu intensitate şi bucurie nu mai este a timpului, ne aparţine.

Călătorind, învăţăm să simţim lumea în care am fost creaţi, să o palpăm cu degetele noastre, să o complimentăm cu privirea, să îi citim poezia. Abia atunci, când o integrăm şi, rezonând cu totul, ne simţim parte din el, putem trăi în armonie.

Într-un mod foarte special, natura ne oferă darurile ei pentru a le găsi pe ale noastre...

Featured post

Dealul Bohali, un loc cu o încărcătură aparte

Sunt locuri care au o încărcătură puternică, o amprentă energetică pe care o simţi, locuri care lasă timpul să te parcurgă în toate sen...