Insula Zakynthos — Vassilikos Cape şi surprizele unor ore dulci, florale, lunare...
După sublimul din Keri era greu să cred că mai pot vedea curând ceva la fel de frumos. Dar Zante este o insulă plină de surprize şi niciodată nu ştii dacă îţi va arăta o coastă sălbatică care te ameţeşte prin incredibila paletă de culori, îţi va scoate în cale stânci, te va lăsa să visezi pe ţărmuri dantelate cu nisip fin sau te va ispiti cu cărări umbroase şi cu parfum de flori necunoscute.
Am ajuns repede la locul de cazare, urmând drumul pe care venisem şi indicatorul spre Vassilikos.
Am văzut cactuşi uriaşi care înţepau aerul şi case frumos colorate care înveseleau peisajul. Era o zonă în care se simţea sălbăticia dar şi civilizaţia, o zonă cu un bun renume. Pentru acest renume şi pentru multele plaje interesante din apropiere am plătit 40 de euro pe noapte, aproape dublu faţă de Keri. Este adevărat, Vila Kapnisi arăta foarte bine. Construcţia elegantă şi vasele cu flori te impresionau de la intrare.
Curtea largă, livada cu măslini, florile, toate te făceau să te simţi imediat în largul tău. Panorama spre mare şi spre căsuţele din zonă era încântătoare, deşi eu mi-aş fi dorit marea mult mai aproape. Camera era luminoasă şi utilată modern, foarte curată, iar pe masă aşteptau sticlele, una de vin şi una de ulei de măsline, din producţia proprietarului, ambele incluse în preţul de cazare. Proprietarul avea grijă să fie pline în fiecare zi, un gest pe care l-am apreciat, aşa cum am apreciat şi prăjiturile minunate de casă pe care ni le servea la micul dejun.
După acomodarea cu noul loc de cazare, am plecat spre plaja Porto Azurro ( Porto Zorro), care mă cucerise prin apele clare cu nuanţe verzi şi albastre şi cu ineditul creat de stâncile masive ce păreau crescute din mare sau azvârlite brutal de vreun eveniment violent. Contrastul dintre frumuseţea şi blândeţea apelor şi sălbăticia pietrelor aspre mă atrăgea teribil, aşa că nu am pierdut timpul.
Locul este frumos cu adevărat, mai ales dimineaţa, când soarele strecoară lumina difuză printre stânci şi aprinde vegetaţia de pe mal, încărcând locul cu magie. Nu este de mirare că toţi cei care ajung în zonă încearcă să ia cu ei ceva din farmecul acesteia şi să profite la maximum de tot ce oferă. Decorul este tentant pentru fotografii profesionişti sau amatori, apele mai adânci sunt bune pentru snorkeling, iar cele care înconjoară stâncile sunt excelente pentru înot, plaja cu nisip fin e minunată pentru plimbare, pentru nunţi, pentru câteva ore de visare la soare sau pentru căutarea scoicilor micuţe de pe mal.
Terase îngrijite, pline de flori, şi şezlongurile cu umbreluţe îţi oferă un confort sporit şi au un farmec aparte.
După orele frumoase petrecute în Porto Azurro nu doream să se termine aşa repede ziua. Am făcut o plimbare prin zonă pentru a ne familiariza cu împrejurimile.
Aşa am descoperit şi o floare micuţă, cu o structură care m-a fascinat, m-a prins un timp în vraja ei. Era o operă de artă în miniatură, părea o micuţă regină care ridica deasupra petalelor o comoară sferică, un fel de început al lumii. Floarea pasiunii...
Cu ochii la toate florile de pe drum, nici nu ştiu cum am ajuns în nişte locuri aproape pustii, printre ziduri care păreau părăsite şi ierburi pline de arome dulci şi mentolate. Era târziu şi m-a cuprins teama, aşa că am cules nişte rozmarin şi am lăsat aromele să mă inunde şi să mă liniştească. Luna a răsărit repede şi am zărit şi primul trecător care mergea tot spre Porto Roma, plaja cea mai apropiată de cazare.
Luna mă seduce mereu cu sideful ei argintiu şi lumina misterioasă. O urmăresc întinzând pânze diafane pe ape şi scriind cu ele poveşti şi aşa încep toate visele mele, dar, până atunci, n-am văzut cât e de frumoasă pe mare. Două alcătuiri minunate, cu care rezonez enorm, îşi expuneau acolo, în pustiul acela, frumuseţea magică în care intensitatea şi subtilitatea se împletesc sublim.
Porto Roma, la care am ajuns într-un târziu, păstra magia primei seri în Vassilikos. Lumina difuză învelea copăceii întortocheaţi de pe alocuri, peisajul era de-a dreptul exotic, chipurile oamenilor erau luminoase şi vesele. Treptele coborau la o plajă stâncoasă şi foarte mică unde care am mai rămas o vreme, pentru a asculta marea...
La Kapnisi, aceeaşi lumină plină de magie strălucea peste ape, dăruind lumii ochilor un ţinut în care poţi visa, aşa cum numai pe insule poţi visa, îmbrăţişat din toate părţile de mare...
0 comentarii: