Iezerul Cindrelului — Un ochi de apă într-o palmă de munte
 |
| O inimă ascunsă printre ierburi. O fi a muntelui? |
Un traseu de o frumuseţe tulburătoare este cel care urcă la rezervaţia Iezerele Cindrelului, pornind dinspre cabana Oaşa. Vei descoperi locuri care te vor face să crezi din nou în magie. Valea Frumoasei e splendidă la primele ore ale dimineţii. Siluete pierdute în lumina difuză, rouă care suspină, strălucind în ierburi, surâsul florilor presărate pe maluri, limpezimea izvorului care coboară din munte, toate surprind simţurile şi fac să vibreze armonios coardele sensibile ale oricărui suflet.
De la cabana Oaşa, cauţi intrarea
pe drumul DJ 106N, Tărtărău-Păltiniş, un drum cu aspect forestier dar destul
de accesibil. În cazul în care te
rătăceşti, localnicii sau pădurarul, pe care îl găseşti mai tot timpul în zonă,
te vor ghida cu drag. Vei avea prilejul să te bucuri de multe locuri pitoreşti
în căutarea drumurilor de munte care urcă spre lacurile glaciare. Unul dintre
ele, de o frumuseţe răvăşitoare, este Iezerul Mare din Rezervaţia Iezerele
Cindrelului, aflat la 1998 m. Poţi să te bucuri de frumuseţea sa şi de drumul
în sine dacă laşi comoditatea deoparte şi te încumeţi să urci pe jos 2 ore spre Vârful Cindrel (2244 m).
Urcând, vei înţelege că muntele nu te roagă, nu te cheamă, nu te obligă. Doar
este. Neclintit, cu frumuseţile lui mai mult sau mai puţin accesibile. Când
vei ajunge în vârf nu vei regreta. Pe lângă frumuseţea pe care ţi-o oferă,
muntele te redă ţie însuţi.
Drumul spre Iezerele Cindrelului este
accesibil cu maşina pe o porţiune destul de mare, apoi urcă spre Păltiniş, pe poteci încântătoare şi pe
trasee marcate. Iezerul Mare, o oglindă ovală întoarsă spre cer, dă un farmec
aparte versantului nordic al platoului
Cindrel. Recomand acest traseu dinspre Oaşa pentru că peisajele care se
dezvăluie ochilor sunt ameţitoare, nu am întâlnit câini ciobăneşti agresivi,
efortul e moderat iar senzaţia pe care o ai când ajungi în vârful Cindrel e de
nedescris.
Creste de munte în braţele cărora
un cer senin amestecă albastrul său profund cu verdele lichid, vegetal, cu umbre
şi lumini, inventând nuanţe care te lasă fără respiraţie. Maluri înflorite, ierburi fine, viaţa din
adânc, zborurile de deasupra, pădurile cu dulci poteci, tulpini de verde crud
echilibrate de fructele coapte ale culorilor, toate concentrate într-un ochi de
apă, într-o palmă de munte, lacrimă cu care nu se plânge, ci se mărturiseşte,
nu se aruncă, ci se păstrează. Timpul, amestecând memoria omului cu memoria
lui.
\
