Rezervaţia Iezerul Şurianul
De la Mânăstirea Oașa poţi porni spre unul din cele mai frumoase lacuri glaciare din zonă. Iezerul Şureanu, numit şi Lacul fără fund, se află la 1840 m, în estul vârfului Şureanu şi face parte din rezervaţia Iezerul Şurianul. Drumul urcă mai întâi în şoaptă, apoi din ce în ce mai curajos spre locuri cu nume care le povestesc: Luncile Prigoanei, Poarta Raiului, Vârful lui Pătru.
După ce îţi laşi sufletul să se odihnească pe platourile care etalează generos crestele munţilor din jur, urmăreşte indicatoarele spre Cabana Şureanu, până la pârtia de ski. Indicatorul din zonă te trimite la un grup de cabane pe lângă care poţi coborî, strecurându-te pe potecuţa înflorită din spate. Vei ajunge în două minute la Iezer, care parcă șoptește chemări către lumi mai subtile, cu apele lui pline de viaţă şi de poveşti. Spre poveşti a înaintat şi Blaga când a descris locul în romanul autobiografic "Hronicul şi cântecul vârstelor:
Mai înaintam câţiva paşi şi-n faţa noastră, sub creştetul boltit al Şurianului, într-o adâncitură, se întindea oglinda netedă a iezerului. Acesta era, aşadar, ochiul de mare. "E ca şi cum marea ar avea un ochi în vârf de munte!" - aşa îmi tălmăceam eu cuvântul. În apa iezerului prundul se desluşea ca-n aer. Dar fundul se adâncea treptat, pentru ca la o anumită depărtare să pară că nu mai este fund şi că iezerul are legături cu o mare de undeva! Acu' nu sălăşuia în apă nici un balaur, dar ceva asemănător. Undele iezerelui erau prielnice unei seminţii de tritoni, un fel de mici şopârle negre. Nu mai văzusem atari fiinţe. "Dacă le extirpezi ochii, cresc alţii în loc", ne spune Tata. Vasăzică totuşi nişte fiinţe de basm, înzestrate cu daruri miraculoase proprii altor ere.
Lângă iezer, câteva băncuțe te invită să petreci câteva ceasuri în liniște deplină, între orhidee alpine și zâmbri, o specie rară de conifere din timpul glaciațiunilor, privind cum norii își țes povestea albă pe cer, în timp ce contrastele se joacă de-a v-ați ascunselea pe lac, schimbând misterioasele umbre furișate o clipă în ape cu strălucirea încărcată cu magie solară. Acolo, pe malul umed, sufletul se descarcă și se încarcă la loc. Nimic nu e în plus, nimic nu e în minus. Totul se echilibrează firesc, natural. Clătiți în cerul albastru și în apele clare ochii devin mai adânci, rămân mai curați.











0 comentarii: